M-a fascinat întotdeauna sufletul, acel Dar minunat făcut la naştere, însă foarte târziu am înţeles esenţa lui, iar când am înţeles-o am realizat cât de mici suntem ca existenţă, dar cât de importanţi ca existenţialitate, pentru că suntem rotiţa fără de care Universul încremeneşte. Ajungem să aflăm asta când ruga devine pentru noi un mod de viaţă şi parafrazând un autor de scrieri spirituale, ruga este pentru om precum fructul pentru pom, fiindcă pomul fără poama lui este lipsit de esenţa existenţei sale.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Foarte frumos și profund !
Felicitări !
Trimiteți un comentariu