joi, 2 aprilie 2009

Manifestare

Tufanica (chrysanthemum indicum) este o specie de planta de podoaba perena ale carei radacini, desi nu se vad, determina inmultirea ei de la an la an; raportat la omenire, a carei inmultire similara o regasim in primele pasaje din “Istoria Omenirii” – Biblia (“Cresteti si va inmultiti si umpleti Pamantul si-l stapaniti” FACEREA 1:28), putem privi lumea in ansamblul ei si pe noi parte integranta, pentru ca avem radacini comune, pentru ca vechile secrete ale vindecarii ne reamintesc faptul ca nu existam decat ca Unul in aceasta lume, sau altfel spus “sa traim in lume insa cu grija sa nu ne inecam in ea”; privind din afara am creat “aici” si “acum”, am creat “acolo” si “atunci”, am creat conflicte la celalalt pol (crime atroce in masa), pentru ca n-am suportat ideea de a fi agresati pe strada, de a fi depasiti pe autostrada, de a fi blocati in trafic, proliferand injurii, manifestand orgolii, exprimand rautati (vibratii de joasa frecventa); si cum “un fluture prin miscarea aripilor aici, poate genera uragane la celalalt pol”, prin amplificare, tot asa maruntisurile unei zile nefaste (considerata de noi astfel), genereaza conflicte interstatale la celalalt pol; iata cum frumusetea unei plante explica atat de simplu “miracolul” existentei noastre; si-atunci se naste intrebarea: chiar trebuie sa crestem “pacalindu-i” pe cei de la scoala, pe cei de la serviciu, pe cei care reprezinta concurenta?; “fizica cuantica tocmai ne reaminteste ca aceste expresii individuale ale vietilor noastre paveaza drumul catre expresii similare, mult amplificate, intr-un alt moment si alt loc”; “nu este usor sa ridicam ochii spre Cer, in timp ce ochii altora sunt atintiti catre Pamant, nu este usor sa veneram ingerii, cand ceilalti venereaza faima si bogatiile”.

Dar Divin

Cu gandul, cu fapta si cuvantul
Ca grindina de smoala adunate
Traim cutremurand pamantul
Cu ganduri ce duhnesc de rautate.

Ucid in noi Scanteia-n puritate
Darul Divin primit la intrupare
Si greutatea faptelor de mult uitate
Si gandurile rele si vorbele murdare.

Lumina Sfanta la nastere primita
In nestiinta noastra trecatoare
Uitam a o preface-n candela sfintita
De dragoste de Dumnezeu dogoritoare.

Cand oboseala ne cuprinde
Si tineretea ni s-a scurs
Privim in noi cum se aprinde
De Dumnezeu un dor nespus.

Aprindem candela si curatam
Sticla de lampa afumata
Ne straduim sa invatam
Lumina Sfanta de-altadata.

Schimbare

“Si zicea: Cum vom asemana Imparatia lui Dumnezeu, sau in ce pilda o vom inchipui? Cu grauntele de mustar care, cand se seamana in pamant, este mai mic decat toate semintele de pe pamant; dar dupa ce s-a semanat, creste si se face mai mare decat toate legumele si face ramuri mari, incat sub umbra lui pot sa salasluiasca pasarile cerului.” MARCU 4:30-32;
Iata cat de putin este nevoie pentru atat de mult; Cand un procent din populatia acestor plaiuri romanesti manifesta credinta si se roaga, poate schimba destinul unei natiuni care de atata amar de vreme se inversuneaza sa arate cu degetul…