miercuri, 13 august 2014

Împăcarea



Când „ieşi în decor” îţi depăşeşti starea de limitabilitate impusă de educaţia primită, de acumulările din copilărie, de societatea obtuză şi prinsă în vâltoarea acumulărilor materiale.
„Împăcarea cu mine însumi” tinde să vindece sufletul împovărat de grija mersului pe „urma de căruţă”, pe drumul bătătorit care duce doar acolo unde au mai ajuns şi alţii! Nimic nou!
Am trăit drama frustrării nemulţumit de mine şi de alegerile făcute deşi eu am ales în nesăbuinţa mea limitativă.
Am ieşit şi cum „niciodată nu este prea tărziu” şi „ toate se întâmplă când le vine rândul”, am atins extazul derapajului din normalitate. Am „ieşit în decor” cu toate urmările „doritorilor de bine”. Mi-am asumat noile principii de viaţă, detasându-mă de persoane, de lucruri, de prietenii! Am învăţat să trăiesc azi, cu dorinţa viitorului clar, dar misterios, asumându-mi trecutul şi bucurându-mă alături de cei dragi în fiecare zi!

Trezirea

TREZIREA

Riscăm deseori, luaţi de val, să decădem atât fizic dar şi spiritual. Aceste decăderi spirituale sunt determinate de mintea raţională care, prin Ego, încearcă să devanseze mintea intuitivă sau mintea sufletului.
Tocmai ce sufletul îşi găsise perechea, însă, pe nesimţite, raţiunea îşi făcea loc, încercând să iasă în evidenţă prin exprimări şi fapte împotriva voinţei sufletului. Când eşti marcat de acţiuni fizice, rămase în urmă, stresul se accentuează, iar mintea sufletului se tulbură prin acţiuni raţionale ce nu-ţi sunt caracteristice.
Am retrăit această buclă de nenumărate ori şi iată că, riscam iarăşi, o decădere gestionată raţional şi nu intuitiv. M-a trezit sufletul pereche, mult mai elevat decât credeam eu că este, printr-o exprimare simplă, „ţărănească”: „De ce laşi lucruri neterminate din cauza mea?”
M-am blocat, pe moment şi chiar raţiunea mea încerca răspunsuri pe care nu le găsea. Dar mintea sufletului mi-a sărit în ajutor. În sfârşit, mă trezeam,  pentru a câta oară? Astfel de FAPTE generează stresul şi ulterior antamează ataşamente care degenerează în tendinţe posesive. „Ai văzut ce-am făcut pentru tine ca să te merit? De-acum eşti a mea (al meu)... Vezi ce am eu? Tuce ai?”.
Uitând, efectiv, că NIMIC nu este al meu, mă înverşunez să „fac bani” în loc de FAPTE BUNE, să adun în loc SĂ ÎMPART, să acumulez în loc SĂ DĂRUIESC, atât matreial cât şi spiritual, împotmolindu-mă în neputinţă, nepreţuire şi în final în NEÎNCREDERE, adică ÎNDOIALĂ, adică SLABĂ CREDINŢĂ.
Si toate acestea încercând să-mi explic CORPURILE ce le POSED, cu care am venit şi pe care le-am îmbâcsit cu greşeli repetate (păcate), hălăduind pe aceleaşi urme de căruţă ale înaintaşilor mei.
Am aflat că aş fi putut accesa CANALUL DUHULUI SFÂNT, intrând în starea Samadhi şi a fi UNA cu Dumnezeu, că am o STRUCTURĂ DIVINĂ, pe care n-am preţuit-o, că mă pot INTEGRA PRIN IUBIRE pentru că EU CUNOSC IUBIREA. Toate împreună formează CORPUL ATMIC şi sunt STRUCTURILE SUPERIOARE ale sufletului meu cu care am venit.
Dacă aş fi accesat mai des CORPUL BUDHIC sau STRUCTURA SACRĂ CREŞTINĂ, sacralizând acţiunile mele şi mulţumind pentru reuşite, aş fi înţeles CAUZA suferinţelor mele aflate în CASETA KHARMICA, sau CORPUL CAUZAL, sau STRUCTURA EONICĂ CREŞTINĂ, aş fi eliberat rând pe rând BILELE NEGRE acumulate, iar caseta s-ar fi înveşmântat cu BIJUTERII, a căror valoare este dată de FAPTELE BUNE.
Pentru asta era necesară acumularea de VALORI SPIRITUALE în CORPUL MENTAL sau MINTEA SUFLETULUI (INTUITIA) sau STRUCTURA ENISICĂ CREŞTINĂ şi de care CORPUL ASTRAL sau STRUCTURA NOESICĂ CREŞTINĂ, sau, simplu, SUFLETUL, avea atâta nevoie.
Eu NU şi NU, trăiesc şi asimilez, cu RAŢIUNEA denumită CORP ETERIC sau STRUCTURĂ BIOSICĂ CREŞTINĂ tot ceea ce văd şi aud, tot ceea ce pipăi şi simt, tot ceea ce gust şi miros, atât de necesare CORPULUI FIZIC, această STRUCTURĂ FIZICĂ CREŞTINĂ TRECĂTOARE cu SCOP de învăţare.
AM ÎNVĂŢAT, în sfârşit, că asimilarea trebuie să vină din suflet, iar învăţăturile să se acumuleze pe structurile nemuritoare inferioare ale LUI, aplicându-le, ca să pot trece DINCOLO, cu LECŢIA ÎNVĂŢATĂ, să nu mai reiau DATA VIITOARE, iar şi iar LECŢII din care nu îvăţ NIMIC.