Când „ieşi în decor” îţi
depăşeşti starea de limitabilitate impusă de educaţia primită, de acumulările
din copilărie, de societatea obtuză şi prinsă în vâltoarea acumulărilor
materiale.
„Împăcarea cu mine însumi”
tinde să vindece sufletul împovărat de grija mersului pe „urma de căruţă”, pe
drumul bătătorit care duce doar acolo unde au mai ajuns şi alţii! Nimic nou!
Am trăit drama frustrării
nemulţumit de mine şi de alegerile făcute deşi eu am ales în nesăbuinţa mea
limitativă.
Am ieşit şi cum „niciodată nu
este prea tărziu” şi „ toate se întâmplă când le vine rândul”, am atins extazul
derapajului din normalitate. Am „ieşit în decor” cu toate urmările „doritorilor
de bine”. Mi-am asumat noile principii de viaţă, detasându-mă de persoane, de
lucruri, de prietenii! Am învăţat să trăiesc azi, cu dorinţa viitorului clar,
dar misterios, asumându-mi trecutul şi bucurându-mă alături de cei dragi în
fiecare zi!
Un comentariu:
un pic mai explicit?
Trimiteți un comentariu