miercuri, 13 august 2014

Împăcarea



Când „ieşi în decor” îţi depăşeşti starea de limitabilitate impusă de educaţia primită, de acumulările din copilărie, de societatea obtuză şi prinsă în vâltoarea acumulărilor materiale.
„Împăcarea cu mine însumi” tinde să vindece sufletul împovărat de grija mersului pe „urma de căruţă”, pe drumul bătătorit care duce doar acolo unde au mai ajuns şi alţii! Nimic nou!
Am trăit drama frustrării nemulţumit de mine şi de alegerile făcute deşi eu am ales în nesăbuinţa mea limitativă.
Am ieşit şi cum „niciodată nu este prea tărziu” şi „ toate se întâmplă când le vine rândul”, am atins extazul derapajului din normalitate. Am „ieşit în decor” cu toate urmările „doritorilor de bine”. Mi-am asumat noile principii de viaţă, detasându-mă de persoane, de lucruri, de prietenii! Am învăţat să trăiesc azi, cu dorinţa viitorului clar, dar misterios, asumându-mi trecutul şi bucurându-mă alături de cei dragi în fiecare zi!

Un comentariu:

Mihaella spunea...

un pic mai explicit?