Ce suntem?
Ce este ploaia? Plansul ne-ncetat
Al Bunului Iisus indurerat
Ca prea devreme l-am uitat
Si ne-am pornit pe cercetat:
“E lung Pamantul… ba e lat”.
Ne-adapostim sub vechi umbrele
Cand sufletul ne este adapost
Strangem comori si case si avere,
Iar cand privim in urma-i tot anost.
Ne-adapostim pe sub biserici
Si aratam ca suntem darnici;
Cui oare? Poate doar la clerici
Caci Domnului nu-i plac fatarnici.
Si ne-mbuibam, uitand de strana
Si ne-mbracam, sfidand natura,
Uitam ca sufletul ne este hrana
Uitam ca trupul este-mbracatura.
Dar vine-o vreme cand platesti
Si lasi comori cu molii si rugina.
Spre Bunul Dumnezeu gandesti
Si inima-ti tresalta spre lumina.
Caci Domnul este bun si iertator
Si se arata-ndurator
Celor Ce-L cheama-n ajutor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
una din cele mai frumoase poezii pe care le-am citit.
Trimiteți un comentariu