duminică, 5 octombrie 2008

Ce suntem?

Ce suntem?

Ce este ploaia? Plansul ne-ncetat
Al Bunului Iisus indurerat
Ca prea devreme l-am uitat
Si ne-am pornit pe cercetat:
“E lung Pamantul… ba e lat”.

Ne-adapostim sub vechi umbrele
Cand sufletul ne este adapost
Strangem comori si case si avere,
Iar cand privim in urma-i tot anost.

Ne-adapostim pe sub biserici
Si aratam ca suntem darnici;
Cui oare? Poate doar la clerici
Caci Domnului nu-i plac fatarnici.

Si ne-mbuibam, uitand de strana
Si ne-mbracam, sfidand natura,
Uitam ca sufletul ne este hrana
Uitam ca trupul este-mbracatura.

Dar vine-o vreme cand platesti
Si lasi comori cu molii si rugina.
Spre Bunul Dumnezeu gandesti
Si inima-ti tresalta spre lumina.

Caci Domnul este bun si iertator
Si se arata-ndurator
Celor Ce-L cheama-n ajutor.

Un comentariu:

mihaella spunea...

una din cele mai frumoase poezii pe care le-am citit.