luni, 6 februarie 2012

Mulţumire

M-ai lăsat să mă înfrupt din rodul pântecelui tău şi să-mi hrănesc privirea cu codrii seculari şi „plopii fără soţ”.
Te-am purtat în suflet pe căi bătătorite, păşind sfios, să nu-ţi trezesc amintirile ropotului de copite înroşite de sangele celor ce s-au jertfit să-ţi apere mireasma crudă a „florilor de tei”.
Mi-ai dat să văd albastrul Mării Negre şi vârfurile semeţe ale Carpaţilor brăzdate de undele şerpuitoare ale Bistriţei şi ale Argeşului şi ale Oltului şi ale Jiului şi ale Mureşului şi m-ai îmbăiat în lumina caldă a răsăritului de Soare ce se înalţă din umbra nopţilor de vară.
Îţi mulţumesc Pământ strămoşesc!

Un comentariu:

mihaella spunea...

wow..in sfarsit!frumoasa multumire.minunat!