Tumult

Am străbătut în această perioadă, de la ultima postare, calea zbaterilor, a zbuciumului sufletesc, încercând să înţeleg câte ceva despre viaţă. Mi-a deschis ochii Coelho: “Apa unui râu se adaptează drumului posibil, fără a-şi da uitării obiectivul: marea. Fragilă la izvor, ea îşi adaugă treptat forţa celorlalte râuri pe care le întâlneşte.” Tot aşa, în drumul nostru spre îndumnezeire (fuziunea cu Creatorul), fragili “la izvor”, adăugăm forţa pragurilor peste care am trecut spre a descoperi liniştea sufletească (“marea”), înţelepciunea – momentul în care începem să aplicăm ceea ce cunoaştem.
Sigur că trebuie să avem grijă de templul Sfântului Duh – corpul nostru – însă nu trebuie să uităm că viaţa este făcută din mici plăceri care ne încurajează şi ne stimulează în momentele de pauză ale bătăliilor cotidiene. “Nu e un păcat să fim fericiţi. Nu e nimic greşit – din când în când – să încălcăm regulile privind dieta, somnul şi fericirea.”
Sigur că trebuie să ne asumăm greşelile şi să descărcăm balastul acumulat, prin mărturisire, pentru a curăţa “hardul” şi a-l face apt de noi informaţii ca să nu mai uităm noţiunile utile, dar vom avea grijă să derulăm atât banda cu greşelile noastre spre a nu le repeta, cât şi banda cu reuşitele noastre spre a ne mobiliza. Altfel riscăm fie să devenim depresivi, fie să devenim înfumuraţi – şi nu e bine.
Am învăţat că viaţa este un Dar, şi cum “calul de dar nu se caută la dinţi”, mulţumim pentru Dar. Cum o trăim depinde de noi, cât, nu pot să vă spun… Pe curând…

Unime

“Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau ( cu toata mintea ta) si din toata puterea ta.” MARCU 12:30
Adam reprezinta arhetipul creatiei tuturor fiintelor omenesti care exprima legatura de familie dintre fiinta umana si Dumnezeu. Aceasta legatura cu Sursa noastra se numeste “singularitate” si reprezinta scanteia Divina (Duhul Sfant) sau esenta care traieste in fiecare din creatiile lui Dumnezeu, in fiecare inima, este esenta Divina. Unimea este trairea mistica, starea de a fi Una cu Dumnezeu. Cum poti sa te apropii altfel de Dumnezeu decat, cu evlavie si respect, ca fiul sau fiica ce vine la parintele sau cautand intelepciune, calauzire, intelegere si sprijin, autoritatea parintelui fiind exprimata fara constrangere si fara obligatie. Aceasta este relatia pe care Iisus a descris-o spunand ca trebuie “sa fim asemenea copiilor”. Sa invatam sa cautam Imparatia Cerurilor in interiorul nostru pentru a gasi adevarul si calauzirea spirituala si nu in afara, pentru ca nimeni nu detine raspunsul la intrebarile noastre in locul nostru. Cand am restabilit armonia cu legile spirituale in interiorul inimii si mintii noastre, am descoperit adevarata rugaciune. Iata ce voia sa ne comunice Iisus spunand: “Eu si Tatal Una suntem”.

De vorba cu mine

"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" MARCU 12:31;
Auzi adesea “gandeste pozitiv”… Constiinta noastra este rezultatul gandurilor noastre, iar daca predomina gandurile negative, chiar vom trai tematori si necajiti tot timpul. A aplica o gandire pozitiva peste aceste negatii amplifica, de fapt, teama… Constientizarea gandurilor negative si tratarea lor cu blandete este remediul. Sursa gandurilor negative este frica, privind frica in fata o putem aborda cu compasiune, diminuand-o, pentru ca “frica se dizolva intotdeauna in prezenta iubirii”!

Pierdut intre lumi

“Acolo” este, de fapt, “aici”, iar “atunci” se intampla “acum”… “Timpul este cel care impiedica lucrurile sa se intample toate in acelasi timp” – John Wheeler… Deseori ne intrebam de ce imbatranim, cand “atunci” se intampla “acum” si refuzam sa credem ca suntem atat de incorsetati in “materie” incat nu reusim sa vedem “dincolo de coaja de lut”. Cunoastem ca “sufletul” e vesnic, ca nu “imbatraneste” ci doar eleveaza pa scara evolutiei si totusi refuzam sa vedem cu ochii mintii ca dincolo de Rosu exista Infrarosu, ca dincolo de Violet exista Ultraviolet, si totusi ne incapatanam sa vedem altceva decat ceea ce este vizibil, Spectrul Luminii Albe. Cand vom intelege ca doua “suflete” se pot contopi in Iubire fara ca fizic sa existe o apropiere, vom ajunge sa vedem dincolo de perdeaua de lut, dincolo de spectrul luminii albe, vom ajunge sa ne manifestam “atunci” si “acolo” pentru a creea “acum” si “aici”.

Manifestare

Tufanica (chrysanthemum indicum) este o specie de planta de podoaba perena ale carei radacini, desi nu se vad, determina inmultirea ei de la an la an; raportat la omenire, a carei inmultire similara o regasim in primele pasaje din “Istoria Omenirii” – Biblia (“Cresteti si va inmultiti si umpleti Pamantul si-l stapaniti” FACEREA 1:28), putem privi lumea in ansamblul ei si pe noi parte integranta, pentru ca avem radacini comune, pentru ca vechile secrete ale vindecarii ne reamintesc faptul ca nu existam decat ca Unul in aceasta lume, sau altfel spus “sa traim in lume insa cu grija sa nu ne inecam in ea”; privind din afara am creat “aici” si “acum”, am creat “acolo” si “atunci”, am creat conflicte la celalalt pol (crime atroce in masa), pentru ca n-am suportat ideea de a fi agresati pe strada, de a fi depasiti pe autostrada, de a fi blocati in trafic, proliferand injurii, manifestand orgolii, exprimand rautati (vibratii de joasa frecventa); si cum “un fluture prin miscarea aripilor aici, poate genera uragane la celalalt pol”, prin amplificare, tot asa maruntisurile unei zile nefaste (considerata de noi astfel), genereaza conflicte interstatale la celalalt pol; iata cum frumusetea unei plante explica atat de simplu “miracolul” existentei noastre; si-atunci se naste intrebarea: chiar trebuie sa crestem “pacalindu-i” pe cei de la scoala, pe cei de la serviciu, pe cei care reprezinta concurenta?; “fizica cuantica tocmai ne reaminteste ca aceste expresii individuale ale vietilor noastre paveaza drumul catre expresii similare, mult amplificate, intr-un alt moment si alt loc”; “nu este usor sa ridicam ochii spre Cer, in timp ce ochii altora sunt atintiti catre Pamant, nu este usor sa veneram ingerii, cand ceilalti venereaza faima si bogatiile”.

Dar Divin

Cu gandul, cu fapta si cuvantul
Ca grindina de smoala adunate
Traim cutremurand pamantul
Cu ganduri ce duhnesc de rautate.

Ucid in noi Scanteia-n puritate
Darul Divin primit la intrupare
Si greutatea faptelor de mult uitate
Si gandurile rele si vorbele murdare.

Lumina Sfanta la nastere primita
In nestiinta noastra trecatoare
Uitam a o preface-n candela sfintita
De dragoste de Dumnezeu dogoritoare.

Cand oboseala ne cuprinde
Si tineretea ni s-a scurs
Privim in noi cum se aprinde
De Dumnezeu un dor nespus.

Aprindem candela si curatam
Sticla de lampa afumata
Ne straduim sa invatam
Lumina Sfanta de-altadata.

Schimbare

“Si zicea: Cum vom asemana Imparatia lui Dumnezeu, sau in ce pilda o vom inchipui? Cu grauntele de mustar care, cand se seamana in pamant, este mai mic decat toate semintele de pe pamant; dar dupa ce s-a semanat, creste si se face mai mare decat toate legumele si face ramuri mari, incat sub umbra lui pot sa salasluiasca pasarile cerului.” MARCU 4:30-32;
Iata cat de putin este nevoie pentru atat de mult; Cand un procent din populatia acestor plaiuri romanesti manifesta credinta si se roaga, poate schimba destinul unei natiuni care de atata amar de vreme se inversuneaza sa arate cu degetul…