Armonie intre generatii

Poarta

2011-09-09T06:18:00.000-07:00

Privind cu nesaţ prin Poarta rămasă întredeschisă a bolţii cereşti, învăluit de Lumina Necreată a Sfintei Treimi, descoperi dincolo de perdeaua de lut, mângâierea caldă a Fecioarei, înveşmântată in marama dulce de alb imaculat, ţesută cu împletitură de gângurit de copil şi griji pentru Cel ce urma să plece cu povara păcatelor întregii lumi.
Este Poarta ce urma să ne deschidă ochii, spre a privi în noi, pentru a descoperi Iubirea şi Frumuseţea şi Fericirea.
Este Poarta ce avea să ne înveţe să iertăm spre a fi mai fericiţi şi frumoşi şi iubitori.
N-am ştiut ce-i Iubirea pentru ca Cel ce urma să ne înveţe ne-a părăsit prea timpuriu. Am descoperit-o mai târziu, prin credinţă, când am aflat că se intoarce pentru fiecare dintre noi, prin rugă! Ce mult ne-am fi dorit să nu-L fi împovărat cu toate ale noastre! Şi câte învăţături am fi aflat ştiindu-L lângă noi! Ne-a înveşmântat, în schimb, cu Sfântul Acoperământ al Maicii Sale, ca să nu cădem pradă ispitei, şi Ne-a imbălsămat cu graiul dulce al strămoşilor ca să nu-i uităm şi să-i cinstim adesea, iubindu-i.
Ne-am întrebat de ce nu este larg deschisă Poarta şi n-au aflat răspuns decât cei ce i-au trecut pragul şi ne-au împărtăşit şi nouă, muritorilor de rând, cum că Poarta nu există. Am înţeles atunci de ce ne pierdem frumuseţea. Împovăraţi de griji materiale, uităm să mai privim în noi. Tot aşa ne-am pierdut şi fericirea, uitând să iertăm.
« Vorbeşte-ne despre Tine, Călătorule, aşa cum le-ai vorbit şi celor ce te-au urmat! Învaţă-ne să credem şi să ne rugăm! Învaţă-ne să iubim şi să iertăm! »
Rămânem călători prin Poarta întredeschisă, înverşunându-ne pe căi bătătorite, iar când expansionăm dincolo de coaja de lut, hălăduind prin locuri neumblate, aflăm Adevărul şi Viaţa, aflăm cum este să trăieşti liber.
Trecând prin Poartă am înţeles că Fericirea este Calea şi ne-am întors adesea spre a o descoperi, dar ne-am ales cu Dorul şi Speranţa.
Plăcută trecere prin viaţă îmbălsămaţi de Dor şi de Speranţă!
Ne-am reîntors şi trecând iarăşi prin Poartă, am învăţat să cizelăm virtuţi, să fim smeriţi, cinstiţi şi fermi întru credinţă.
Şi iată, ce frumos, ne pregătim să trecem pragul şi constatăm că Poarta nu există!

Împlinire

2010-12-01T14:18:00.000-08:00

Deseori căutăm la ceilalţi ceea ce nu găsim în noi şi este normal pentru că doar aşa găsim felia care întregeşte pâinea sau „ peticul care întregeşte sacul”. Însă după ce am descoperit felia lipsă este bine să încercăm s-o regăsim şi în interiorul nostru ca să nu devenim obsedaţi de felia altuia. Odată ce le-am aşezat la locul lor, iubim detaşat, iubim necondiţionat, nu ne mai trebuie felia celuilalt ca să devenim obsedaţi de ea şi odată cu asta dispare posesivitatea, lăsăm celuilalt libertatea de a-şi găsi şi el feliile lipsă. Iată cum pâinea vieţii ne învaţă să fim întregi şi nu felii, trupul nostru să rămână întreg slujind cu credinţă sufletul care-l animă şi-i dă viaţă. „ Ale tale dintru ale tale” , toate ne sunt date, pe toate trebuie doar să le primim şi să le aşezăm cu ajutorul raţiunii, piesă cu piesă precum un joc de puzzle, completând întregul. Iată de ce suntem incompleţi, pentru a ne completa, iată de ce suntem uneori singuri, tocmai pentru a-i descoperi pe ceilalţi şi a completa piesa lipsă din jocul de puzzle. Când am făcut asta, l-am aflat pe Dumnezeu, care m-a ajutat să ard trecutul şi să concep împreună cu El viitorul trăind azi şi aici. A arde trecutul nu înseamnă a-l uita ci dimpotrivă, a culege învăţăturile generate de el în procesul cunoaşterii. A arde trecutul înseamnă a extrage perlele din straturile multiple ce le acoperă, dându-le deoparte, bucurându-ne de fiecare dată de propria descoperire, de propria perlă, pe care Creatorul ne-a învăţat cum s-o decojim spre a ne îmbălsăma cu ea întregindu-ne spiritul. Completat, jocul de puzzle ne redă imaginea propriei vieţi ca un tot, reîntregeşte spiritul ciuntit de vremelnice încercări.

Căutare

2010-12-01T14:14:00.000-08:00

Începusem căutarea când am înţeles că suntem dăruiţi cu idei frumoase şi gânduri bune, trebuie numai să le ascultăm şi să le împlinim fără a le trece prin filtrul raţiunii. Am învăţat că evenimentele se succed cu repeziciune şi trebuie să mă adaptez rapid la evoluţie. Am învăţat că ideile bune sunt simple şi doar trebuie aplicate. Am învăţat că gândurile frumoase ne împing pe calea fericirii pe care deseori o negăm, căutând-o. Singurătatea, nefericirea sunt doar despărţiri temporare de spirit şi provin din neputinţa noastră de iubire, cauza acestora fiind generată întotdeauna, de lipsa cunoaşterii evoluţiei umane. Pe de altă parte, cunoaşterea dobândită şi neaplicată, este simplă informaţie – spunea un ilustru maestru, fondator al Centrului pentru Constiinţă Spirituală. Iată pentru ce este necesară raţiunea, este necesară pentru cunoaştere, aprofundarea cunoaşterii şi aplicarea a ceea ce am cunoscut. Căutând fericirea în afara mea, am hălăduit pe cărările vieţii până când am îmbătrânit şi n-am găsit-o, nici n-aveam cum, pentru că ea este înlăuntrul nostru. Ea se manifestă întotdeauna când iubim, iar eu m-am grăbit să definesc iubirea ca pe un sentiment înălţător, uitând s-o manifest şi m-am trezit astfel ca un maestru al definiţiilor, ştiind întotdeauna ceea ce trebuie să facă alţii, eu împotmolindu-mă în propriile mele definiţii: cunoaştere dobândită şi neaplicată. Când am învăţat să aplic, nu mai aveam 20 de ani, însă tot am aflat ceva: iubeşte oricum şi pe oricine şi vei fi fericit, este fericirea indusă de acea persoană pe care o iubeşti, ea însăşi fiind fericită pentru că tu o iubeşti. Lasă analizele raţionale şi iubeşte, judecata o face Altcineva, tu doar trăieşte şi iubeşte. Creatorul şi Creaţia Sa este aici ca să te sprijine şi să te ajute în a împlini Planul Său, împreună şi nu singur. Când uităm asta, ne împotmolim în propriile definiţii, ne izolăm, devenim nefericiţi.

Întrupare

2010-12-01T14:05:00.000-08:00

Contemplând un răsărit de soare, cu sufletul încărcat de bucuria Luminii, m-am aşezat pe o ridicătură de pământ, meditând la existenţialitate. Am trăit experienţe multiple, greşind şi învăţând, repetând greşeala şi intrând în Buclă, până când am înţeles versetul “ale Tale dintru ale Tale". Totul ne este dăruit şi totul se întoarce în Totalitate. Nimic, dar nimic nu este “al nostru” cum ne place să credem şi să spunem. Totul ne este dat, ca să înţelegem “drumul de întoarcere”, pe care tare greu îl mai găsim pentru că ne pierdem în material. Ne alegem părinţii de care avem nevoie spre a eleva spiritual şi spre a-i ajuta să eleveze spiritual, dar nici nu deschidem bine ochii, că ni se face foame, şi sete, şi poftă şi ţipăm şi aflăm că putem primi, că ni se dă, dacă facem asta şi ţipăm şi mai târziu că n-avem casă, n-avem maşină, n-avem mâncare… Apoi vine o vreme când aflăm de la alţii, că dacă mergem la Biserică, ni se dă, şi-l mai bălăcărim şi-acolo pe Dumnezeu cerşind serviciu bun, bani mulţi, nevastă frumoasă şi devreme-acasă, copii deştepţi, ajutor la examene şi câte şi mai câte…, iar esenţa o uităm, uităm să ne rugăm pentru iertarea păcatelor noastre (întrebându-ne nedumeriţi de ce boala asta sau ceastă-laltă), uităm să mulţumim pentru Darul vieţii, al Sufletului, al Existenţei noastre, pentru experienţele de viaţă pe care le-am primit spre învăţare, uităm. Orientarea spirituală începe la vârste mai înaintate, când, având de toate, ne creem un obicei de a merge la Biserică, sau la diverse întruniri spirituale (yoga, reiki etc.) şi mintea îmbuibată de atâta materialism, află că suntem şi fiinţe spirituale, nu doar fizice, ba mai mult, că suntem fiinţe spirituale şi din când în când ne mai şi întrupăm pentru a învăţa lecţia “drumului de întoarcere”. Analizând evoluţia individului Creat, constaţi cu stupoare că uită la naştere de ce a venit şi când pleacă, ba mai mult, începe să adune, pentru că a văzut ce înseamnă să trăieşti în sărăcie de la părinţii lui pe care tocmai şi-i alesese de curând să-i îndrume pe Calea Întoarcerii. Şi cu gândul şi grija acumulării, uită Cine l-a trimis spre realizarea Planului Său. Când începe să dăruiască, i se dă şi i se tot dă căci “celui ce are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ce are i se va lua”.

Esenţă

2010-12-01T14:02:00.000-08:00

M-a fascinat întotdeauna sufletul, acel Dar minunat făcut la naştere, însă foarte târziu am înţeles esenţa lui, iar când am înţeles-o am realizat cât de mici suntem ca existenţă, dar cât de importanţi ca existenţialitate, pentru că suntem rotiţa fără de care Universul încremeneşte. Ajungem să aflăm asta când ruga devine pentru noi un mod de viaţă şi parafrazând un autor de scrieri spirituale, ruga este pentru om precum fructul pentru pom, fiindcă pomul fără poama lui este lipsit de esenţa existenţei sale.

Renaştere

2010-12-01T11:04:00.000-08:00

Când am deschis ochii, lumea era deja în schimbare. Deşi se vorbea tot mai des de Apocalipsă, (în greacă apocallypsis se traduce revelaţie), despre încălzirea globală, am simţit că Terra încă nu şi-a manifestat plenitudinea. Era începutul unei noi ere - era elevării spirituale - cu toate manifestările ei, de la tristeţe la extaz, de la bucurie la necaz, toate acestea fiind, de altfel, trăirile noastre de fiecare zi. Mă apropiam cu paşi repezi de onorabila vârstă de 50 de ani, vârstă la care, toţi se aşteaptă să devenim mai înţelepţi. Vă dau o veste tristă, întelepciunea nu este condiţionată de vârstă. Devenim mai înţelepţi când începem să aplicăm ceea ce am învăţat, ceea ce am acumulat, ceea ce cunoaştem. “Ceea ce cunoaştem…” - trăim în necunoaştere cea mai mare parte a vieţii noastre, iar când ne deschidem spre cunoaştere cei din jur nu acceptă schimbarea. Miracol?... nicidecum. Revelaţie! Tocmai încheiasem o relaţie, ca multe altele din viaţa mea, din care însă am ieşit destul de “şifonat”. Sufeream, pentru prima oară sufeream din dragoste. Se spune că adevărata dragoste este aceea în care există şi suferinţă, pentru că prin suferinţă ne purificăm, de fapt curăţim “sticla de lampă” - mi-a plăcut expresia şi am preluat-o -. Când începem să orbecăim prin viaţă, când devenim debusolaţi, se spune că am întinat sticla de lampă, iar Lumina nu mai poate răzbate în toată fiinţa noastră spre a ne lumina Calea, drumul spre Adevărul din noi. Prin alunecările noastre, prin derapajele noastre spre un tărâm al plăcerilor, al îmbuibării, al nesăbuinţei, minciuna devine soră cu desfrânarea, iar adevărul se estompează pierzându-se în perdeaua de fum a promiscuităţii. M-au ajutat prietenii şi “prietenii”. Şi unii şi ceilalţi ne sunt la fel de necesari, pentru că în timp ce unii ne deschid calea spre adevăr, ceilalţi se grăbesc să ne compătimească, iar strădania lor ne ajută să le înţelegem suferinţa, să manifestăm compasiune faţă de ei şi să-i ajutăm să se descopere, să nu mai zacă, să înceapă să trăiască, să nu se mai ascundă, bucurându-se, în realitate, că noi am dat greş. Până ajungem să înţelegem asta însă, ne complacem, acceptăm compătimirea, ne plângem de milă, ne lingem rănile şi ne străduim fără succes să depăşim situaţia, convinşi fiind de puterea noastră interioară, fără a o conştientiza, fără a o concretiza, fără a o defini. După suferinţă, prin purificare aflăm Sinele superior care ne-a dat forţa sa depăşim trăirile mediocre, să ne dezbărăm de egoism şi să ne îndreptăm cu toată fiinţa spre Adevăr, spre Viaţă păşind pe Calea dreaptă.

Templu de evaluare

2010-09-15T18:36:00.000-07:00

Pe traseul şerpuitor din Plaiul Foii către Muchia Şpârlei, la 2345 m se deschide pe latura dinspre nord, poarta din bârne de lemn masiv, de intrare în “Templul de Evaluare Spirituală”.

Aici, fiecare iniţiat ce pătrunde pe această poartă este evaluat spiritual pe nivele de elevare de la 1 la10.

La fiecare nivel, poarta de intrare este străjuită de un prelat, iniţiatul fiind îndrumat sub cupola din care un con de lumină îl învăluie permiţând trecerea acestuia spre un nivel superior sau nu. De aici, prin portal, iniţiatul este îndrumat corespunzător gradului său de elevare spirituală acolo unde merită să se exprime şi să se manifeste. El poate fi trimis spre a iniţia copii, tineri sau adulţi, sau în chilii de rugăciune şi post, dacă se întâmplă, cumva, să decadă un nivel.

Nivelul 10 de elevare spirituală se încheie la Vârful “La Om”, unde iniţiatul poate trece prin portal într-o altă dimensiune.

Templul de evaluare datează din 110 î.Hr. şi fiinţează în această zonă până la anul 64 d.Hr. după care este transferat în “Cetatea Regilor” unde mai dăinuie şi astăzi pentru entităţile fără trup.

Aici a rămas un schit pentru localnici, unde fiecare membru al comunităţii îşi putea determina nivelul de elevare spirituală, străjuit fiind de un prelat însărcinat cu creştinarea lor.

Azi, îndreptându-ţi privirea către poarta celestă, constaţi cum brazii se înclină smeriţi în faţa trecătorului, care, conştientizând poarta şi existenţa templului de altădată se închină şi păşeşte încrezător spre Vârful “La Om” parcă spre a-şi desăvârşi existenţa şi sperând spre o altă dimensiune.

Trăind

2010-09-15T18:30:00.000-07:00

Venit-a toamna ruginie

Covor de frunze aşternând

Cu ploi mărunte peste glie

Cămara-n bogăţie îmbrăcând.

Trăit-am clipe de extaz

Pe plaiuri verzi hălăduind

Sau lenevind în clipe de răgaz

La umbra pomilor rodind.

Scăldatu-m-am în flori înmiresmate

În zumzetul albinelor roind

Prin simfonia ierbii-mbălsămate

Cu mirodenii de plante aburind.

Trezitu-m-am în prag de dalbă nea

În susurul izvorului curgând

Nostalgic după frunza ce foşnea

Sub paşi de muze alergând...

Cetatea Regilor

2010-07-30T13:18:00.000-07:00

Am urcat la Sarmizegetusa Regia într-o zi de sâmbătă. Încă de dimineaţă soarele a fost mai scump la vedere decât în zilele de dinainte, iar norii adunaţi nu prevesteau o primire prea veselă în " cetatea regilor". Atmosfera uşor încărcată pare a se destinde când se aude o voce: "...dacă eu vreau să nu mă ploaie, nu mă ploaie..." rosteşte răspicat nea' Vasile. Captivaţi de mesajul transmis nici n-am observat că în timp ce ploaia şiroia pe pelerinele celor ce-l ascultam, picăturile dense nici că-l atingeau pe nea' Vasile şi tot timpul cât ne-a vorbit despre strămoşii noştri daci, ploaia nu l-a atins. Şi vorbea cu tâlc, tare mândru de originea sa răspunzând când şi când întrebărilor din partea celor ce-l ascultau, întrebări ce nu mai conteneau "...doar nu credeţi că plăcile mari de andezit au fost aşezate acolo de oameni, ei aveau alte treburi, pietrele au fost teleportate aici din zone mai îndepărtate de preoţii care se aşezau aici în templu şi se rugau, iar când voiau să dărâme sau să ridice vreo cetate procedau la fel, se aşezau aici în templu şi se rugau, iar dimineaţa nu existau nici dărâmături, nici alte resturi de materiale, doar că dispărea clădirea veche luându-i locul cetatea nouă...". Nea' Vasile nu vorbea de dematerializare şi rematerializare dar vorbea frumos despre strămoşii noştri pe care-i rugase de mai multe ori să-l "ia la ei" însă l-au refuzat pe motiv că mai are "multe de făcut şi de spus pe aici", dar va veni vremea când îi va urma pentru că "...dacii nu au dispărut, doar că au trecut într-o altă dimensiune..." spune nea' Vasile a cărui expunere nu mai era de mult raţională. Cât despre Decebal "...dacii cunoşteau foarte bine păcatul sinuciderii, iar Decebal este şi acum în peştera de la Vârtoape pentru cine este curios,... la Roma pe tipsie a ajuns capul unui oştean căzut în luptă care semăna cu Decebal, cât despre romani, oricum nu-l cunoşteau prea bine pe Decebal..." şi ştia bine ce spune nea' Vasile. "...Deceneu ziceţi,... păi este aici în templu, îi simt prezenţa... nu, nu aici lânga noi...". Şi mai vorbeşte nea' Vasile despre "observatorul astronomic, oglinda apei din vasul de colo...", despre "nişte cercetători cu nişte aparate sofisticate care uneori funcţionau, alteori nu...", despre "busolele" care "nu voiau să indice nordul întotdeauna..." pentru că ştia bine nea' Vasile când "suna adunarea" strămoşilor aici în munţii Orăştiei, în templele care au dăinuit peste veacuri. Când şi-a aprins ţigara, a redevenit Vasile - îngrijitorul acestor meleaguri strămoşeşti pe care le adora. Am petrecut, pentru prima dată de când veneam în "cetatea regilor", o zi de neuitat, deşi eram aici a treia oară. Mai fusesem aici, însă nu în acelaşi context şi nici însoţit de un astfel de grup. Mă simt atras de aceste meleaguri şi păşesc smerit ca să nu tulbur liniştea templelor "...pesemne că am mai fost pe-aici cândva", iar remarca d-nei Lavinia Dumitriu "uite un dac adevărat", în timp ce coboram panta spre discul solar mi-a întărit convingerea.

Tumult

2009-09-16T20:16:00.000-07:00

Am străbătut în această perioadă, de la ultima postare, calea zbaterilor, a zbuciumului sufletesc, încercând să înţeleg câte ceva despre viaţă. Mi-a deschis ochii Coelho: “Apa unui râu se adaptează drumului posibil, fără a-şi da uitării obiectivul: marea. Fragilă la izvor, ea îşi adaugă treptat forţa celorlalte râuri pe care le întâlneşte.” Tot aşa, în drumul nostru spre îndumnezeire (fuziunea cu Creatorul), fragili “la izvor”, adăugăm forţa pragurilor peste care am trecut spre a descoperi liniştea sufletească (“marea”), înţelepciunea – momentul în care începem să aplicăm ceea ce cunoaştem.
Sigur că trebuie să avem grijă de templul Sfântului Duh – corpul nostru – însă nu trebuie să uităm că viaţa este făcută din mici plăceri care ne încurajează şi ne stimulează în momentele de pauză ale bătăliilor cotidiene. “Nu e un păcat să fim fericiţi. Nu e nimic greşit – din când în când – să încălcăm regulile privind dieta, somnul şi fericirea.”
Sigur că trebuie să ne asumăm greşelile şi să descărcăm balastul acumulat, prin mărturisire, pentru a curăţa “hardul” şi a-l face apt de noi informaţii ca să nu mai uităm noţiunile utile, dar vom avea grijă să derulăm atât banda cu greşelile noastre spre a nu le repeta, cât şi banda cu reuşitele noastre spre a ne mobiliza. Altfel riscăm fie să devenim depresivi, fie să devenim înfumuraţi – şi nu e bine.
Am învăţat că viaţa este un Dar, şi cum “calul de dar nu se caută la dinţi”, mulţumim pentru Dar. Cum o trăim depinde de noi, cât, nu pot să vă spun… Pe curând…

Unime

2009-05-20T02:26:00.000-07:00

“Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau ( cu toata mintea ta) si din toata puterea ta.” MARCU 12:30
Adam reprezinta arhetipul creatiei tuturor fiintelor omenesti care exprima legatura de familie dintre fiinta umana si Dumnezeu. Aceasta legatura cu Sursa noastra se numeste “singularitate” si reprezinta scanteia Divina (Duhul Sfant) sau esenta care traieste in fiecare din creatiile lui Dumnezeu, in fiecare inima, este esenta Divina. Unimea este trairea mistica, starea de a fi Una cu Dumnezeu. Cum poti sa te apropii altfel de Dumnezeu decat, cu evlavie si respect, ca fiul sau fiica ce vine la parintele sau cautand intelepciune, calauzire, intelegere si sprijin, autoritatea parintelui fiind exprimata fara constrangere si fara obligatie. Aceasta este relatia pe care Iisus a descris-o spunand ca trebuie “sa fim asemenea copiilor”. Sa invatam sa cautam Imparatia Cerurilor in interiorul nostru pentru a gasi adevarul si calauzirea spirituala si nu in afara, pentru ca nimeni nu detine raspunsul la intrebarile noastre in locul nostru. Cand am restabilit armonia cu legile spirituale in interiorul inimii si mintii noastre, am descoperit adevarata rugaciune. Iata ce voia sa ne comunice Iisus spunand: “Eu si Tatal Una suntem”.

De vorba cu mine

2009-05-15T00:56:00.000-07:00

"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" MARCU 12:31;
Auzi adesea “gandeste pozitiv”… Constiinta noastra este rezultatul gandurilor noastre, iar daca predomina gandurile negative, chiar vom trai tematori si necajiti tot timpul. A aplica o gandire pozitiva peste aceste negatii amplifica, de fapt, teama… Constientizarea gandurilor negative si tratarea lor cu blandete este remediul. Sursa gandurilor negative este frica, privind frica in fata o putem aborda cu compasiune, diminuand-o, pentru ca “frica se dizolva intotdeauna in prezenta iubirii”!

Pierdut intre lumi

2009-04-03T04:31:00.000-07:00

“Acolo” este, de fapt, “aici”, iar “atunci” se intampla “acum”… “Timpul este cel care impiedica lucrurile sa se intample toate in acelasi timp” – John Wheeler… Deseori ne intrebam de ce imbatranim, cand “atunci” se intampla “acum” si refuzam sa credem ca suntem atat de incorsetati in “materie” incat nu reusim sa vedem “dincolo de coaja de lut”. Cunoastem ca “sufletul” e vesnic, ca nu “imbatraneste” ci doar eleveaza pa scara evolutiei si totusi refuzam sa vedem cu ochii mintii ca dincolo de Rosu exista Infrarosu, ca dincolo de Violet exista Ultraviolet, si totusi ne incapatanam sa vedem altceva decat ceea ce este vizibil, Spectrul Luminii Albe. Cand vom intelege ca doua “suflete” se pot contopi in Iubire fara ca fizic sa existe o apropiere, vom ajunge sa vedem dincolo de perdeaua de lut, dincolo de spectrul luminii albe, vom ajunge sa ne manifestam “atunci” si “acolo” pentru a creea “acum” si “aici”.

Manifestare

2009-04-02T07:22:00.000-07:00

Tufanica (chrysanthemum indicum) este o specie de planta de podoaba perena ale carei radacini, desi nu se vad, determina inmultirea ei de la an la an; raportat la omenire, a carei inmultire similara o regasim in primele pasaje din “Istoria Omenirii” – Biblia (“Cresteti si va inmultiti si umpleti Pamantul si-l stapaniti” FACEREA 1:28), putem privi lumea in ansamblul ei si pe noi parte integranta, pentru ca avem radacini comune, pentru ca vechile secrete ale vindecarii ne reamintesc faptul ca nu existam decat ca Unul in aceasta lume, sau altfel spus “sa traim in lume insa cu grija sa nu ne inecam in ea”; privind din afara am creat “aici” si “acum”, am creat “acolo” si “atunci”, am creat conflicte la celalalt pol (crime atroce in masa), pentru ca n-am suportat ideea de a fi agresati pe strada, de a fi depasiti pe autostrada, de a fi blocati in trafic, proliferand injurii, manifestand orgolii, exprimand rautati (vibratii de joasa frecventa); si cum “un fluture prin miscarea aripilor aici, poate genera uragane la celalalt pol”, prin amplificare, tot asa maruntisurile unei zile nefaste (considerata de noi astfel), genereaza conflicte interstatale la celalalt pol; iata cum frumusetea unei plante explica atat de simplu “miracolul” existentei noastre; si-atunci se naste intrebarea: chiar trebuie sa crestem “pacalindu-i” pe cei de la scoala, pe cei de la serviciu, pe cei care reprezinta concurenta?; “fizica cuantica tocmai ne reaminteste ca aceste expresii individuale ale vietilor noastre paveaza drumul catre expresii similare, mult amplificate, intr-un alt moment si alt loc”; “nu este usor sa ridicam ochii spre Cer, in timp ce ochii altora sunt atintiti catre Pamant, nu este usor sa veneram ingerii, cand ceilalti venereaza faima si bogatiile”.

Dar Divin

2009-04-02T04:12:00.000-07:00

Cu gandul, cu fapta si cuvantul
Ca grindina de smoala adunate
Traim cutremurand pamantul
Cu ganduri ce duhnesc de rautate.

Ucid in noi Scanteia-n puritate
Darul Divin primit la intrupare
Si greutatea faptelor de mult uitate
Si gandurile rele si vorbele murdare.

Lumina Sfanta la nastere primita
In nestiinta noastra trecatoare
Uitam a o preface-n candela sfintita
De dragoste de Dumnezeu dogoritoare.

Cand oboseala ne cuprinde
Si tineretea ni s-a scurs
Privim in noi cum se aprinde
De Dumnezeu un dor nespus.

Aprindem candela si curatam
Sticla de lampa afumata
Ne straduim sa invatam
Lumina Sfanta de-altadata.

Schimbare

2009-04-02T03:15:00.000-07:00

“Si zicea: Cum vom asemana Imparatia lui Dumnezeu, sau in ce pilda o vom inchipui? Cu grauntele de mustar care, cand se seamana in pamant, este mai mic decat toate semintele de pe pamant; dar dupa ce s-a semanat, creste si se face mai mare decat toate legumele si face ramuri mari, incat sub umbra lui pot sa salasluiasca pasarile cerului.” MARCU 4:30-32;
Iata cat de putin este nevoie pentru atat de mult; Cand un procent din populatia acestor plaiuri romanesti manifesta credinta si se roaga, poate schimba destinul unei natiuni care de atata amar de vreme se inversuneaza sa arate cu degetul…

De ce ruga?

2009-03-27T04:57:00.000-07:00

“Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau ( cu toata mintea ta) si din toata puterea ta.” MARCU 12:30
Este pilda ce reflecta simplist ruga; reprezinta contopirea gandului (cugetul, mintea) cu emotia (sufletul) si cu sentimentul (inima), iar toate acestea laolalta vor izvori cu putere din templu (trupul), in momentele de pace, pentru ca doar atunci cand pacea ne invaluie suntem una cu Tatal Ceresc, asa cum doar un lac de munte limpede si linistit reflecta lumina soarelui... pentru ca "ruga este pentru noi precum apa pentru samanta unei plante"...

Convietuire

2009-03-25T08:54:00.000-07:00

S-IgA – Studiul Imunglobulinei din saliva A (anticorpi cu rol de protectie a mucoaselor de pe tractul respirator, digestiv si urinar) explica influenta maniei asupra scaderii imunitatii cu implicatiile aferente... Daca vom considera microbii, bacteriile ca niste agresori ai fiintei noastre vom dezvolta “ura” impotriva acestora si in loc de vindecare vom constata raspunsul agresiv al acestora impotriva noastra... Deseori avem tendinta de a considera lacrimile, produsele de digestie, transpiratia etc. “toxine”, “deseuri”, “reziduuri” dar oare ce sunt ele in conceptia Creatiei? Ce s-ar intampla daca in loc sa le privim ca pe niste produse secundare ce trebiue dispretuite, eliminate si distruse le-am considera elemente sacre ale Pamantului care ne-au servit?

Reflectare

2009-03-07T03:53:00.000-08:00

Intelegand existenta materiala (structura fizica) creata din cea a Mamei noastre (Pamantul) – similitudinea mineralelor este evidenta – si existenta spirituala (structura noesica) creata din Spiritul Tatalui Ceresc nu mai este de mirare ca influenta noastra asupra Pamantului determina modificari atat la nivelul acestuia cat si la nivelul propriului organism. Ne inconjoara ceea ce noi insine provocam prin Frustrarile noastre (distrugand mediul), sau prin Iubirea noastra “sadind samanta in pamantul bun”. Imunitatea noastra scade pe fondul agresiunii manifestate asupra semenilor nostri si chiar asupra Planetei (saracirea consistentei mineralelor extrase sau degradate prin poluare), excrescentele canceroase reflecta eruptiile care au loc in constiinta umana, iar cutremurele nu sunt altceva decat reflectarea acestor eruptii. Recunoasterea acestui mecanism de feedback ne poate ajuta, ca intelegandu-l, sa producem, prin gandirea noastra, schimbari majore, superioare in vietile noastre...

Coexistenta

2009-03-03T22:12:00.000-08:00

Binele (Dumnezeu) si Raul (Lucifer) coexista in fiinta noastra atata vreme cat suntem deopotriva stapaniti de Iubire si de Frica... Cand am indepartat Raul ne-am eliberat de Frica, iar ceea ce ne-a ramas este Iubirea, cea mai puternica forta de pe Terra... Ne-am apropiat de scopul vietii noastre – Indumnezeirea – sau fuziunea cu Creatorul...

Sentiment

2009-02-23T03:32:00.000-08:00

Emotiile (IUBIREA) noastre reprezinta forta cea mai puternica din Univers, care, directionate dupa gandul (CALEA) nostru, genereaza sentimentul (RUGACIUNEA)... Rugaciunea este ceea ce suntem, iar puterea ei este ceea ce traim. LUMEA in care ne manifestam este cea pe care noi insine o generam, iar manifestarea vine din interior, pentru ca vibratiile (TRAIRILE) noastre, dupa frecventa lor, determina linistea (PACEA) sau agitatia (RAUL). Suntem ceea ce gandim, suntem ceea ce traim, suntem ceea ce DORIM...

Înţelepciune

2009-02-22T15:11:00.000-08:00

“Devenim mai înţelepţi când ajungem să manifestăm înţelegere faţă de neputinţa celorlalţi…”
“Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” LUCA 11 : 9
“Viaţa poate fi înţeleasă doar privind în urmă, dar poate fi trăită doar privind înainte pentru că indiferent de ceea ce a fost în trecutul unei persoane, viitorul său este imaculat! Dacă întoarcem spatele vieţii, nu ne cinstim morţii, ci îi trădăm.”

Dragoste

2009-02-17T13:10:00.000-08:00

“Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume, pentru ca DRAGOSTEA este misterul intre doi oameni, nu asemanarea dintre ei, pentru ca DRAGOSTEA este cea mai buna muzica in partitura vietii, iar fara ea ai fi un etern dezarmonizat in imensul cor al umanitatii!”

Fata din vis

2009-02-16T11:48:00.000-08:00

Ce caut si spre ce ma-ndrept?
Ce-ncearca sufletul sa-mi spuna?
Cand inima nu mai incape-n piept
De-atata dor si suferinta plina?

De ce visez la ochii-i de smarald?
De ce mi-e dor de un sarut aprins?
De ce mi-e drag surasu-i cald?
De ce m-afund in mrejele iubirii prins?

Raman incatusat in tainele iubirii,
Ma rascolesc privirile-arzatoare,
Ma frige sarutarea despartirii,
Si simt cum colivia sufletului doare...

Pacea interioara

2009-02-15T07:12:00.000-08:00

"De aceea va zic voua: Toate cate cereti rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit, si le veti avea." (MARCU 11:24); Cand iubim inseamna ca am iertat, cand iertam inseamna ca am primit iertarea... si atunci se instaleaza Pacea interioara ce ne ajuta sa devenim una cu Constiinta Cosmica a carui parte integranta suntem, atunci gasim resursele pentru a ne manifesta plenar, atunci constientizam ca tot ceea ce ne ofera Universul, putem lua, daca traim intr-o relatie armonioasa cu El, fara a decadea in patima lacomiei, posesivitatii, arogantei...

Existentialitate

2009-02-14T06:55:00.000-08:00

"Caci celui ce are (constienta prosperitatii) i se va da; dar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua." (Marcu 4:25) Intr-un Univers complet si intreg, din care nu lipseste nimic, nu ne putem plange de neajunsuri decat daca nu ne intelegem conditia, contopirea cu Universul, coexistentialitatea in Trinitate [Suflet = Duh Sfant, Ratiune (Spirit) = Dumnezeu, Trup (Materie) = Iisus Hristos], pentru ca suntem copiii spirituali ai lui Dumnezeu... In Univers "nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma", materia genereaza energie, energia creeaza materie.

Hrana pentru fizic...

2009-02-13T09:30:00.000-08:00

“Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea dinafara.” MATEI 23:26
SACUL CU BANI si punga cu malai ne hranesc fizicul, insa niciodata sufletul... pentru ca sufletul se hraneste cu IUBIRE si nu poti sluji la doi stapani... Nu ne simtim niciodata singuri cand IUBIM, dar intotdeauna suntem singuri cand intram in competitie... care ne ofera un loc in varf... dar tot izolare se cheama!

Fatarnicie

2009-02-12T01:56:00.000-08:00

“Asa si voi, pe din afara va aratati drepti oamenilor, inauntru insa sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.” MATEI 23:28
In Upanishade se spune frumos: Suntem ceea ce dorim, dorinta determina vointa care genereaza faptele ce creeaza destinul! Daca ne referim insa la dorinte ca pasiuni sau patimi atunci cred ca nu ne putem depasi conditia pana ce nu am ajuns la saturatie... altfel ne vom reintoarce ori de cate ori se va ivi prilejul sau de fiecare data cand suntem vulnerabili... Si mai cred ca ceea ce am facut trebuie sa avem taria sa ne asumam, invatand din greseli, care nu mai sunt greseli ci devin experiente de viata!

Ce cautam?

2009-02-11T00:09:00.000-08:00

“Iar din pricina inmultirii faradelegii, iubirea multora se va raci.” MATEI 24:12
PRIETENIE... FERICIRE... Cred ca si unul si celalalt au un numitor comun: IUBIREA, pentru ca esti PRIETEN cu cel ce nutreste acelasi sentiment de IUBIRE, cu cel ce daruieste IUBIRE, si esti FERICIT in preajma PRIETENILOR... Nu cauti FERICIREA, pentru ca FERICIREA este calea, nu cauti PRIETENI, pentru ca-i ai langa tine pe cei care daruiesc asemanator tie IUBIRE... DRAGOSTEA este flacara ce uneste doua suflete pereche...
“Dar cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui.” MATEI 24:13

Armonie

2009-02-10T03:19:00.000-08:00

Ganditi-va la interactiunea dintre dumneavoastra si semenii dumneavoastra si vedeti-o ca interactiunea dintre celulele propriului dumneavoastra organism!!!... Interesant, nu? Fiecare celula a organismului nostru ajuta celelalte celule, in armonie, fiind ajutata la randu-i de celelalte... Va puteti imagina o astfel de conlucrare intre semeni?... Sa ajuti pe ceilalti dezinteresat, sa iubesti pe ceilalti fara sa astepti iubire, sa daruiesti celorlalti fericindu-i... Ce armonie!!!

Iubire...

2009-02-09T04:57:00.000-08:00

IUBIRE! Maret si minunat sentiment! Cu cat ne straduim mai mult sa-l intelegem cu atat devine mai incurcat, mai involburat, mai amenintator! Si totusi este un sentiment atat de simplu, incarcat insa de tandrete si daruire! Daruim, daruind inima vibreaza, sufletul se armonizeaza cu trupul nostru, iar frumusetea ce radiaza in jur atrage IUBIRE!

Despre viata...

2009-02-08T05:27:00.000-08:00

BARCA vieţii ne poartă uneori pe ape învolburate, şi asta se întamplă atunci când cele două vâsle şi-au pierdut cadenţa, când cârmacii au încetat să-şi armonizeze ritmul şi s-au rătăcit printre valuri... COMUNICAREA, IUBIREA, DĂRUIREA, restabilesc ritmul şi liniştesc apele... altfel apar colţurile stâncoase şi barca se sparge, iar vâslaşii se pierd pe cărări de ape... repezi sau liniştite... cine poate şti! Întotdeauna, însă, după furtună se arată soarele!

Luati aminte...

2009-01-21T12:36:00.000-08:00

"Astazi avem cladiri mai inalte si autostrazi mai largi, dar puncte de vedere mai inguste. Cheltuim mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici. Avem stiinta mai multa, dar mai putina judecata. Avem mai multe leacuri, dar mai putina sanatate. Ne-am inmultit posesiile, dar ne-am redus valorile. Vorbim mult, iubim putin si uram prea mult. Ne-am dus si ne-am intors de pe luna, dar ne este greu sa traversam strada pe care locuim ca sa ne cunoastem vecinii. Acestea sunt vremuri cu libertate mai multa, dar cu mai putina bucurie, cu mult mai multa mancare, dar mai putina nutritie. Traim vremuri in care casele sunt mai mari, dar cu mai multe camine destramate. DE ACEEA VA PROPUNEM CA INCEPAND DE ASTAZI: Nu mai pastrati nimic "pentru ocazii speciale", pentru ca fiecare zi este una speciala. Cautati invatatura, cititi mai mult, asezati-va comod pe veranda, admirati privelistea si ignorati nevoile. Petreceti mai mult timp cu familia, mancati felurile preferate, vizitati locurile pe care le iubiti. Viata este un lant de momente fericite; nu este numai lupta pentru supravietuire. Folositi cristalurile, imbracati hainele de sarbatoare de fiecare data cand simtiti nevoia. Scoateti din vocabular fraze ca: "una din zilele astea" sau "candva". Scrieti scrisoarea pe care voiati sa o scrieti in "una din zilele astea". Spuneti celor dragi ca ii iubiti. Nu amanati nimic din ceea ce ar putea adauga bucurie vietii. Fiecare zi, ora, minut sunt speciale si nu stiti daca nu vor fi ultimile..."

Mesaj de la Dumnezeu

2009-01-17T02:38:00.000-08:00

Am primit candva, ceva ce nu pot sa tin doar pentru mine... " Buna dimineata! Eu sunt Domnul Dumnezeul tau. Astazi ma voi ocupa Eu de toate problemele tale. Te rog sa tii cont ca pot sa le rezolv si fara tine. Daca din pricina celui rau vei ajunge cumva intr-o situatie in care nu stii ce sa faci, nu incerca sa o rezolvi singur. Fii bun si pune-o in Casuta Postala L.P.J. (Lucru pentru Jisus). O voi rezolva atunci cand consider Eu ca este potrivit. Odata ce problema a ajuns in cutia Mea, nu te mai consuma pentru ea si nu incerca sa o iei de acolo. Daca faci asta vei intarzia rezolvarea ei. Daca este o situatie pe care crezi ca o poti rezolva singur, te rog consulta-te cu Mine in rugaciune ca sa fii sigur ca ai ales solutia potrivita. Pentru ca Eu nu dorm si nici nu motai, tu poti sa dormi linistit. Odihneste-te copilul Meu! Daca vrei sa vorbesti cu Mine, sunt la o rugaciune distanta!
Cu dragoste vesnica,
Domnul Dumnezeul Tau

Dedicatie

2008-10-18T13:23:00.000-07:00

E dimineata... Razele soarelui patrund prin perdeaua de ceata obligand-o sa-si plimbe negura pe alte meleaguri... Odata cu soarele, straluce in zare, ZANA cu aripi de nufar, ochi de smarald, invesmantata in alb imaculat, fluturand stindardul IUBIRII, sfidand nepasatoare legile firii, inflacarata de DORINTA arzatoare...

Cant

2008-10-18T13:11:00.000-07:00

Mi-esti tare draga scumpa floare,
As vrea sa-ti cant sa infloresti,
Ma tem ca glasul meu te doare,
Si-atunci prefer sa te sarut sa-mbobocesti...

Esti trandafirul vietii mele
Si de iubesc cu-adevarat,
E pentru ca m-ai fermecat,
In inima si-n suflet mi-ai intrat...
Nu-i loc de alte floricele.

In noapte

2008-10-18T12:49:00.000-07:00

Ma frige buza de-un sarut,
Ma arde dorul de-o privire,
Sa te vad goala-n asternut,
Tanjind la patimi si IUBIRE...

Cand noaptea se va fi lasat,
Sa ne surprinda goi in pat,
Nepasatori si fericiti,
Ca doi copii ce sunt IUBITI...

Iar dimineata-n rasarit,
Sa lenevim de truda si placeri...
In roua florilor ne-am racorit
Si ziua-ncepe-n mangaieri...

Vis

2008-10-18T12:40:00.000-07:00

Iar m-am trezit visandu-ti chipul
Micuta mea cu ochi ca marea,
Cu sarutari invaluindu-ti trupul,
Tot cautandu-mi alinarea...

Sa fie oare doru-aprins
Ce m-a cuprins cand te-am zarit?
Ma mistuie un foc nestins,
Dorinta arzatoare de iubit...

In zori de zi cand stelele se sting,
Iar soarele invinge negura din noapte,
Intind gurita si ating,
Obrazul fin invaluit in soapte...

Mi-esti draga

2008-10-18T12:27:00.000-07:00

Poti zamisli cuvinte dulci,
Cand dragostea te mistuie ca focul,
In fiecare noapte cand te culci,
Cu gand ca s-a-mplini sorocul...

Mi-esti draga precum zilei soarele pe cer,
Asa cum florile adora roua diminetii,
Esti mandra-nvaluita in mister,
Ce stralucesti in pragul tineretii...

Obsesie

2008-10-18T12:08:00.000-07:00

Te visez goala uneori,
Plimbandu-mi buzele fierbinti,
Pe coapse, sani si ochisori,
Iar tu zambesti si te alinti...

Ai buze dulci, seducatoare
Si ma provoci sa le sarut.
Pe-acorduri fine-mbietoare
Tu te strecori in asternut...

Si-n dragoste ne pierdem pofticiosi,
In inclestarea dulce-a fericirii,
Ne studiem atent si curiosi,
Ne cufundam in tainele iubirii.

Mi-e dor

2008-10-18T11:49:00.000-07:00

Adorm cu tine-n gand si ma trezesc,
De dragoste mi-e inima invapaiata,
De dor nebun ma zvarcolesc,
Visez la noptile de altadata...

Mi-e dor de-o noapte de amor,
Sa-ti presar patul cu petale,
De sani rotunzi si buze dulci, mi-e dor,
Mi-e dor de fierbinteala trupurilor goale...

Mi-e dor de mangaieri in noapte,
Mi-e dor de sarutari fierbinti,
Sa-mi susuri in ureche soapte,
Mi-e dor sa simt cum ma alinti...

Dulce

2008-10-18T11:35:00.000-07:00

Sa cresti si sa-nfloresti boboc de trandafir,
Cu buze dulci, catifelate,
Cu sani rotunzi si trupul de zefir...
Sa sorbi, ai vrea, cate putin din toate,

Sa le saruti, sa le rasfeti la nesfarsit,
In mangaieri suave sa te pierzi,
Nu te mai saturi de iubit,
Nu te mai saturi s-o dezmierzi...

?

2008-10-18T11:11:00.000-07:00

In fiecare noapte te visez,
Cum, capul, lin pe pieptu-mi ti-l asezi,
Te strang in brate, delirez,
As vrea sa fii acolo sa ma vezi...

Dar ma trezesc si tu nu esti,
E patul gol si perna uda,
Am transpirat? Am plans de ciuda?
Mai esti cu mine? Ma iubesti?...

Pe carari de munte

2008-10-18T10:48:00.000-07:00

Semetia "Ceahlaului", cu varful ascuns printre nori, maretia formelor modelate minutios de curenti de aer jucausi, te imbie sa-l cuceresti... Accesul greoi spre piscurile sale grandioase este usurat prin incantarea privirii de vesmantul acoperitor presarat cu flori rare, FLORI DE COLT, usor unduitoare in adierea vantului, dar, de neclintit si hotarate sa suporte vitregiile, delectand privirile celor ce s-au incumetat sa le admire petalele de un alb imaculat...

Impreunare

2008-10-18T10:10:00.000-07:00

E noapte si mi-e dor de-o-mbratisare,
Sa te sarut in fiecare seara la culcare,
Tu, capul, lin pe pieptu-mi sa ti-l culci,
Eu, mangaindu-te, soptindu-ti vorbe dulci...

Incatusati de patima iubirii,
Ramanem ore-n sir imbratisati,
Catifeland cararea fericirii,
Cu sarutari pe-obraji imbujorati...

Spre dimineata suntem tot imbratisati,
Inlantuiti in dragoste aprinsa,
Petalele de trandafiri insangerati
Palesc, privind indurerati
Perechea de amor cuprinsa...

Ce suntem?

2008-10-05T05:50:00.000-07:00

Ce suntem?

Ce este ploaia? Plansul ne-ncetat
Al Bunului Iisus indurerat
Ca prea devreme l-am uitat
Si ne-am pornit pe cercetat:
“E lung Pamantul… ba e lat”.

Ne-adapostim sub vechi umbrele
Cand sufletul ne este adapost
Strangem comori si case si avere,
Iar cand privim in urma-i tot anost.

Ne-adapostim pe sub biserici
Si aratam ca suntem darnici;
Cui oare? Poate doar la clerici
Caci Domnului nu-i plac fatarnici.

Si ne-mbuibam, uitand de strana
Si ne-mbracam, sfidand natura,
Uitam ca sufletul ne este hrana
Uitam ca trupul este-mbracatura.

Dar vine-o vreme cand platesti
Si lasi comori cu molii si rugina.
Spre Bunul Dumnezeu gandesti
Si inima-ti tresalta spre lumina.

Caci Domnul este bun si iertator
Si se arata-ndurator
Celor Ce-L cheama-n ajutor.

Arsenie Boca-un sfant intre oameni

2008-10-01T03:00:00.000-07:00

“Parintele Arsenie este chivotul care ne-a despartit Iordanul, este Moise care ne-a despartit Marea Rosie. Dar este de trebuinta ca o mana de preoti, o mana de oameni, sa avem indrazneala si sa ne asumam destinul neamului, destinul poporului insetat de Dumnezeu. Daca ne vom arata netrebnici la ceasul acesta de rascruce, atunci destinul neamului nostru care si asa este compromis, si asa este sub obroc, va fi spulberat pe toate ‘strazile’ lumii care ne asteapta si ne imbie.”

“28 nov. 2003 – Parintele Vasile Vlad (la mormantul Parintelui Arsenie Boca)”

Un citat care, cred eu, ar trebui sa ne determine semne de intrebare... multe...